Episcopia Caransebeşului este purtătoarea unei frumoase tradiţii bisericeşti ce îşi
are începuturile în secolul al XIII-lea. În acest trecut îndelungat, structura Episcopiei
Caransebeşului s-a modificat de multe ori în decursul timpului. Conform Diplomei
imperiale de reînfiinţare din anul 1865, în eparhie au existat 10 protopopiate: Caransebeş,
Mehadia, Lugoj, Făget, Vărădia sau Oraviţa, Jebel, Vârşeţ, Palanca, Panciova şi Ciacova.
Sinodul eparhial din 22 aprilie 1886 a aprobat o nouă rearondare a protopopiatelor,
apărând şi cel de al XI-lea protopopiat cu reşedinţa la Bocşa-Montană. Mai târziu,
în funcţie de necesităţi, sediul protopopiatul Jebel s-a mutat la Buziaş, iar protopopiatul
Palanca a devenit Biserica Albă. Situaţia s-a menţinut asemănătoare până în anul
1918. După cedarea părţii vestice a Banatului către Regatul sârb, protopopiatele
Vârşeţ, Biserica Albă şi Panciova au ajuns pe teritoriul unui alt stat, lucru ce
a îngreunat conlucrarea lor statutară cu Episcopia Caransebeşului. În aceste condiţii,
în anul 1919, episcopul Caransebeşului Miron Cristea a propus înfiinţarea unei Episcopii
pentru acele protopopiate sau a unui vicariat românesc. Structura eparhiei a rămas
aproximativ asemănătoare până la înfiinţarea Episcopiei Timişoarei, în anul 1939,
când unele protopopiate au trecut sub jurisdicţia ei.
La cererea regimului comunist, Episcopia Caransebeşului s-a desfiinţat în anul 1949,
iar protopopiatele şi parohiile ei au trecut sub jurisdicţia mitropoliei de la Timişoara,
formând Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului. În acest timp au funcţionat trei
protopopiate: la Caransebeş, la Reşiţa (fostul Bocşa Montană) şi la Oraviţa. Episcopia
s-a reactivat în anul 1994, în condiţii de libertate religioasă, cuprinzând toate
protopopiatele şi parohiile din judeţul Caraş-Şeverin. Un an mai târziu s-a înfiinţat
şi protopopiatul Băile Herculane, structură ce a rămas până astăzi.
În prezent, din cauza unor factori de ordin religios, misionar, pastoral şi social,
se impune o nouă organizare administrativă a Episcopiei Caransebeşului, ca o dezvoltare
firească şi necesară pentru Instituţia bisericească superioară din Banatul Montan.
Este vorba de desfiinţarea Protopopiatului Oraviţa şi împărţirea lui în două părţi
distincte, cea de nord, care să intre în componenţa Protopopiatului Reşiţa, care
la rândul său va ceda protopopiatului Caransebeş parohiile din partea sa de nord-est:
Zorlenţu Mare, Zorlencior, Brebu, Apadia, Delineşti, Ohabiţa şi Valeadeni, iar partea
de sud a actualului Protopopiat Oraviţa să constituie un protopopiat misionar cu
sediul la Moldova Nouă. Acesta va avea în componenţă parohiile de pe Clisura Dunării,
11 la număr, la care se adaugă parohiile Naidăş, Nicolinţ, Berlişte, Milcoveni, Iam,
Ciuchici, Petrilova, Slatina Nera, Bogodinţ, Sasca Montană, Sasca Română, Ştinăpari,
Cărbunari, Potoc-Socolari, Ilidia, Ciclova Română, Răcăşdia, Vrăniuţ, în total 29
de parohii. Celelalte 27 de parohii aflate astăzi în componenţa protopopiatului
Oraviţa vor trece în Protopopiatul Reşiţa, care va avea 68 de parohii. Protopopiatul
Caransebeş va avea după noua structură 74 de parohii.
În sprijinul acestei reorganizări aducem următoarele argumente:
- Din punct de vedere istoric, arătăm că în secolul al XVIII-lea protopopiatul zonei
era la Vărădia, o importantă aşezare, cu un trecut evidenţiat încă din epoca romană.
Devenind un centru fără importanţă, din secolul al XIX-lea, sediul protopopiatului
s-a mutat la Oraviţa, un oraş care a evoluat într-un important centru industrial
şi meşteşugăresc. Oraşul Oraviţa a avut valenţe puternice, mai ales în perioada interbelică,
fiind sediul judeţului Caraş. Din păcate, astăzi oraşul Oraviţa şi întreaga zonă
înconjurătoare este fără perspective de dezvoltare, ba chiar se află într-un pronunţat
declin demografic şi implicit social şi economic. Situaţia acesta reiese cu multă
exactitate din statistici sociale şi economice recente.
- Din punct de vedere geografic, Protopopiatul Oraviţa are o întindere mare, cu zone
diverse, fără acces imediat la un oraş mare. Preluarea nordului protopopiatului Oraviţa,
inclusiv a oraşului Oraviţa de Protopopiatul Reşiţa ar însemna o deschidere mai mare
a parohiilor respective către oraşul-centrul de judeţ. Totodată, parohiile de pe
Clisura Dunării se vor constitui într-un Protopopiat misionar, care va asigura buna
funcţionare a parohiilor şi legătura lor permanentă cu administraţia eparhială de
la Caransebeş. Din punct de vedere pastoral-duhovnicesc această măsură va asigura
o supraveghere atentă a parohiilor mai îndepărtate de centrul eparhial, mai ales
că în ultima vreme acestea s-au confruntat cu probleme tot mai grave;
- Din punct de vedere social, atât zona Oraviţa cât şi zona Moldova Nouă, sunt considerate
defavorizate, cu foarte mari probleme sociale, măsurile de reorganizare ale Episcopiei
vizând şi amplificarea asistenţei sociale în cele două localităţi, sediul actual
al Protopopiatului Oraviţa devenind un centru social prioritar al Eparhiei Caransebeşului;
