PATRIMONIU CULTURAL



PARTENERI
Muzeu Virtual
Muzeu Virtual
Biblioteca Virtuala
Biblioteca Virtuală
Platforma Online
Media
Media
PATRIMONIU EPISCOPIA CARANSEBEŞULUI
Home

Comisia Europeana

Comisia Europeană – Directoratul ...

Consiliul Uniunii Europene

LINK-uri UTILE
more ...
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României
Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate
de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro Copyright © Episcopia Severinului şi Strehaiei - 2012
All rights reserved.
Link-uri Utile
PROTECŢIA DATELOR PERSONALE
ACHIZIŢII PUBLICE
Anunturi

Proces de selecţie a grupului ţintă

Modul de formare ... - Ziarul Lumina

Procedură selecţie grup ţintă
COMUNICATE DE PRESĂ
more...
Comunicate de Presa
Prevenirea şi limitarea urmărilor dezastrelor

Dezastrele, cu tot caracterul lor excepţional, extrem, fac parte, şi ele, din viaţa normală. Nu trebuie să aşteptăm să se întâmple ceva grav pentru a lua măsuri de prevenire şi de micşorare a efectelor unor posibile dezastre. Focul, inundaţiile, cutremurele, furtunile, catastrofele provocate de neglijenţe umane, mai mari sau mai mici, pot apărea în orice moment şi pot provoca daune ireparabile patrimoniului cultural. Identificarea şi prevenirea cauzelor care pot pune în pericol patrimoniul, precum şi stabilirea din timp a ceea ce avem de făcut în caz de necesitate pot limita eventualele pierderi sau daune.

 

Măsuri preventive: planul de acţiune în cazuri de dezastre

Ce facem după o inundaţie: măsuri de salvare a bunurilor culturale

Dezastre provocate de agenţi biologici Mucegaiul

Furt şi vandalism

Focul

Protejarea bunurilor culturale în timpul renovării clădirii

Prevenirea şi limitarea efectelor cutremurelor

 

Măsuri preventive: planul de acţiune în cazuri de dezastre

Pentru un dezastru nu eşti niciodată destul de pregătit. Totuşi, întocmirea din vreme a unui plan de acţiune şi stabilirea responsabilităţilor este vitală pentru limitarea şi înlăturarea pagubelor.

 

1. Cine răspunde?

Primul pas este ca prevenirea dezastrelor să nu rămână o problemă a tuturor şi a nimănui într-o instituţie. O persoană sau un grup de persoane trebuie să primească această responsabilitate, cu sprijin de la cel mai înalt nivel de decizie. Persoana desemnată, ajutată de un colectiv, trebuie:

 

2. Identificarea riscurilor

Primul lucru pe care trebuie să îl facem este identificarea riscurilor. Acestea nu sunt doar cele clasice, cum ar fi cutremurul, incendiul provocat din cauze exterioare, de un scurtcircuit electric sau de o mână criminală, inundaţiile provocate de revărsarea unor râuri, erupţiile vulcanice, războiul. Dezastre pot fi provocate şi de schimbările climatice şi social-politice, cu diversele lor consecinţe, care devin tot mai frecvente în ultimele decenii:

Factori de risc mai pot fi şi existenţa unor şantiere de construcţii în imediata vecinătate, a unor întreprinderi industriale poluante, a unor şosele pe care circulă vehicole ce transportă substanţe periculoase sau un teren şubred. Toate posibilele cauze de dezastru, mai vechi sau mai noi, trebuie să le aveţi în vedere şi să le puneţi pe o listă.

Pe lângă cauzele externe, trebuie să evaluăm şi starea bunurilor pe care vrem să le protejăm:

În evaluarea riscurilor nu trebuie să uităm cele legate de vulnerabilitatea informaţiilor:

Dacă nu există, o astfel de listă trebuie făcută de urgenţă, cu locaţia exactă a bunurilor prioritare. Ca pentru orice document important, o copie a acestei liste trebuie să o păstrăm într-o altă locaţie. Pentru prevenirea vandalismelor şi a furturilor, trebui să evaluăm cum este asigurată securitatea colecţiilor.

În concluzie, nu putem schimba nici clima, nici localizarea geografică, dar putem reduce riscurile printr-o monitorizare vigilentă a clădirilor şi a colecţiilor, prin reparaţii şi îmbunătăţiri care înseamnă nu numai bani, dar mai ales responsabilitate, conştiinciozitate, grijă. Să fii un bun gospodar şi să-ţi pese, să vrei să înveţi mereu. sus

 

3. Limitarea riscurilor

Planul de măsuri pe care îl facem trebuie să fie clar, simplu şi flexibil. Să răspundă la întrebări concrete, de tipul: ce, cine, când, unde, cu ce ? Planul trebuie să aibă în vedere în primul rând apa şi focul, care sunt pericolele cele mai probabile. Ele provoacă daune adesea în afara orelor de program. De aceea, o instalaţie de avertizare în caz de incendiu este foarte necesară. Pentru instituţiile mari este de dorit să existe şi o instalaţie modernă de stingere a incendiilor.

Măsurile de prevenire a dezastrelor, bazate pe constatările făcute cu ocazia evaluării riscurilor sunt o parte din planul general de activitate al instituţiei, contribuind la o mai bună evidenţă şi conservare a bunurilor culturale. Să nu uităm, de asemenea, că măsurile pe care le luăm pentru protejarea colecţiilor sunt în acelaşi timp şi măsuri pentru protejarea oamenilor care le îngrijesc.

Într-o situaţie de urgenţă, oamenii intră în panică şi nu mai ştiu ce să facă. Prin urmare, trebuie să stabilim din vreme cine coordonează acţiunile, cine ţine legătura cu echipele de intervenţie, cine răspunde întrebărilor presei, unde se vor duce obiectele salvate. Pentru o bună comunicare între diversele echipe, esenţială pentru ca eforturile să fie cât mai bine coordonate, se pot folosi bileţele scrise şi trimise prin curieri dintr-un loc în altul. sus

 

4. Măsuri generale prealabile

1. Măsurile preventive implică instalarea unor dispozitive de detectare a fumului, dotare cu stingătoare de incendiu, asigurarea hidraţilor şi a furtunurilor, stabilirea şi marcarea căilor de evacuare în caz de urgenţă.

2. În instituţie trebuie să existe în permanenţă un minimum de materiale de intervenţie banale, dar esenţiale în caz de urgenţă. Unele dintre acestea sunt de utilitate în orice situaţii de criză, nu reprezintă o investiţie costisitoare, se pot păstra timp îndelungat şi este bine să le avem la îndemână în caz de nevoie. Altele sunt necesare pentru anumite tipuri de colecţii (hârtie, lemn, piese de dimensiuni mari, care nu pot fi transportate fără mijloace mecanice), care pot fi afectate într-un mod specific. Cantitatea şi locul de păstrare a materialelor pentru intervenţii depinde de mărimea colecţiei, de numărul de etaje al clădirii, de numărul de personal estimat că le va folosi în caz de nevoie. Oricum, acestea este bine să fie păstrate împreună, să fie la îndemână şi tot personalul să ştie unde sunt şi cum să le folosească în caz de nevoie. Ele trebuie să ne ajute să ne protejăm corpul, mâinile şi faţa în condiţii extreme, să transportăm şi să împachetăm rapid lucrurile care trebuie salvate şi să luăm primele măsuri de stabilizare şi limitare a daunelor. Când nu ai nimic la îndemână, te expui şi expui bunurile la pericole suplimentare.

În funcţie de specificul colecţiilor şi al clădirilor (tipuri de materiale dominante, mărimea colecţiilor, amplasarea spaţială, structura clădirii, personalul necesar pentru intervenţie), putem avea în vedere materiale cum sunt:

Acestea trebuie să fie păstrate într-un singur loc şi să fie verificate/ împrospătate periodic.

3. Mai trebuie să ne gândim şi la importanţa mijloacelor de informare şi de comunicare şi să avem în clădire: telefoane mobile, radio cu baterii.

4. Trebuie să identificăm şi să facem o listă cu serviciile de urgenţă (pompieri, poliţie, apărare civilă, servicii de ambulanţă, intervenţii gaze, defecţiuni apă, etc.), care să conţină telefoane şi, eventual, persoane de contact. Lista trebuie afişată lângă fiecare telefon şi la aviziere sau în alte locuri vizibile. Şi această listă trebuie să fie verificată şi actualizată periodic.

5. În urma analizei, trebuie să concepem planul de prevenire şi de limitare a dezastrelor. Ce capitole trebuie să conţină planul de prevenire şi limitare a dezastrelor?

  1. O introducere, în care să precizăm scopurile planului şi riscurile identificate.
  2. Măsurile în cazul unei avertizări prealabile a iminenţei unui dezastru.
  3. Proceduri în caz de incendiu – cine răspunde, cine pe cine anunţă, cu toate datele de contact.
  4. Tipuri de dezastre (foc, apă, cutremur, etc.) şi acţiunile de întreprins pentru fiecare în parte.
  5. Măsuri de refacere pentru a aduce instituţia la normal după dezastru.
  6. Anexe, care pot include:

6. Priorităţi în caz de dezastru

1. Prima prioritate în orice dezastru sunt oamenii, iar viaţa lor nu trebuie pusă în primejdie cu nici un chip de dragul salvării colecţiilor.

2. A doua prioritate sunt instrumentele esenţiale pentru funcţionarea instituţiei: inventarele, fişele şi fotografiile pieselor din colecţii, fişierele administrative.

3. Abia a treia prioritate sunt colecţiile propriu-zise, începând cu cele stabilite în prealabil ca fiind prioritare. În absenţa unei astfel de prevederi, riscăm să pierdem timp preţios salvând lucruri mai puţin importante şi certându-ne ce trebuie luat mai întâi.

7. Ce trebuie să facem pentru ca planul să fie aplicabil ?

Oricât de bun plan am întocmit, el este inutilizabil dacă:

Din aceste motive, este absolut necesar să avem mai multe copii ale planului şi în mai multe locaţii. Planul trebuie să fie un instrument viu, care poate fi completat în timp cu noi capitole, astfel încât să putem proteja cât mai bine patrimoniul cultural şi pe cei care îl servesc. Iar instruirile cu personalul să nu fie neglijate şi să se facă inclusiv cu aplicaţii practice [1]. sus

 

Ce facem după o inundaţie: măsuri de salvare a bunurilor culturale

Fenomenele meteorologice extreme au devenit tot mai frecvente în ultimii ani. în fiecare an numeroase localităţi sunt afectate de inundaţii, de ploi torenţiale şi furtuni violente, care produc pagube materiale şi suferinţe. Alteori inundaţiile sunt produse de spargerea unor ţevi de apă, fenomene de îngheţ-dezgheţ sau uitarea unui robinet deschis. Bunurile culturale, aflate în proprietate publică sau privată, pot şi ele să fie afectate. De aceea, trebuie să luăm măsuri preventive, unele foarte simple, şi să ştim ce să facem după un astfel de eveniment pentru limitarea pagubelor. Dintre materialele cele mai afectate de apă este hârtia.

 

1. Măsuri preventive:

2. Măsuri post accident:

 

3. Metode de uscare:

O metodă bună de uscare a cărţilor este congelarea acestora pe rafturi deschise, într-o cameră cu vid, care este apoi trecută la starea de vid redus. După terminarea procesului cărţile sunt uscate, păstrându-şi forma dinainte de congelare. Procedeul Thermoline a fost pus la punct de firma Document Reprocessors şi a fost utilizat, între altele, pentru recuperarea multor volume afectate din biblioteca Universităţii Standford, S.U.A., în urma inundaţiei provocate de ploile torenţiale din februarie 1998. în cadrul acestui procedeu, camera de vid este utilizată cu presiuni mai mari decât cele obişnuite pentru alte operaţiuni de congelare uscată şi sunt încălzite până la 32 de grade Fahrenheit. în procesul de uscare cărţile sunt presate între plăci de aluminiu. Cărţile ies complet uscate şi se reumidifică în limitele normale în circa o săptămână. Costul operaţiei este de 6 USD pentru o carte. într-o tranşă săptămânală au putut fi curăţate şi uscate prin acest procedeu circa 8.000 de volume. Au fost recuperate circa 75.000 de volume afectate, iar 2.300 de volume, reprezentând 3% din acestea, au trebuit să fie relegate. [2] sus

 

De reţinut:

4. Clădiri istorice afectate de inundaţii

După retragerea apelor, începe operaţiunea migăloasă şi complicată de revenire la normal. Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este să nu ne apropiem de clădirile afectate până când autorităţile competente spun că nu mai este nici un pericol atât din punct de vedere al retragerii apelor, cât şi din punct de vedere al structurii de rezistenţă a clădirii. sus

 

4.1. Documentarea şi evaluarea stricăciunilor

Înainte de începerea oricărei operaţiuni de curăţire trebuie să faceţi o documentare vizuală cât mai completă a situaţiei, fie prin fotografii adnotate, fie prin filmare cu o cameră video însoţită de comentariu sonor.

Faceţi un inventar al obiectelor descoperite la locul dezastrului: elemente decorative, piese de mobilier, fragmente arhitectonice dislocate. Nu aruncaţi nimic în această etapă pentru că nu ştiţi încă de ce veţi avea nevoie mai târziu.

Această evaluare preliminară a stării clădirii va fi prezentată unor specialişti care vor stabili planul de stabilizare, reparare şi restaurare a construcţiei. sus

 

4.2. Stabilizarea structurii

Cu avizul unor specialişti, prima urgenţă este stabilizarea structurii construcţiei prin elemente de susţinere provizorie şi de fixare a pereţilor, bolţilor, fundaţiei. Acoperişul trebuie să fie primul curăţat şi reparat, fie şi provizoriu, ca şi sistemul de drenare a apei, pentru a proteja construcţia de alte intemperii. sus

 

4.3. Uscarea şi aerisirea

 

De reţinut:

 

5. Fotografiile

Fotografiile pot suferi enorm de pe urma inundaţiei. Există o varietate de procedee fotografice, încât este greu de recomandat o strategie generală. Unele procedee fotografice suportă scufundarea în apă pentru o zi sau mai mult fără daune grave, în timp ce altele duc la distrugerea imaginii după doar câteva minute de expunere la apă. în general, fotografiile ude trebuie să fie uscate la aer sau congelate cât mai repede posibil. După ce ele sunt stabilizate prin una din aceste metode, vom decide ce facem mai departe.

Filmele, fiind din materiale plastice, sunt mai stabile decât fotografiile pe hârtie, de aceea acestea trebuie să fi salvate primele. Excepţie fac filmele deteriorate cu nitrat, care sunt foarte vulnerabile la apă. sus

 

5.1. Uscarea la aer

Fotografiile se scot din rame sau passpartout, se scurg de apă şi se întind cu faţa în sus, în poziţie orizontală, pe o suprafaţă uscată, acoperită cu un material absorbant: sugativă, hârtie de ziar neimprimată, prosoape din hârtie sau pânză curată. Aerul trebuie să circule cât mai bine în jurul lor, prin urmare ventilatoarele ar grăbi procesul de uscare. Dacă fotografiile se curbează în timpul uscării, nu vă impacientaţi. Ele vor putea fi îndreptate prin presare mai târziu, după ce sunt uscate şi pericolul mucegaiului a fost îndepărtat.

Filmele se usucă cel mai bine vertical, prinse cu cârlige pe o sfoară.

Dacă fotografiile nu pot fi uscate imediat, ele trebuie congelate, învelite sau separate între ele în prealabil cu hârtie cerată. Ulterior ele pot fi dezgheţate şi uscate la aer. Pe măsură ce un teanc de fotografii se dezgheaţă, fotografiile pot fi scoase cu grijă din teanc şi întinse pe o suprafaţă uscată, ca mai sus. Din păcate fotografiile cu gelatină au o tendinţă să se lipească puternic între ele . Dacă pot fi congelate în vid, înseamnă că nu mai este necesară dezgheţarea. Este interzisă congelarea pentru plăcile de sticlă cu colodiu, deoarece nu rezistă, la fel ca şi ambrotipurile (imagini obţinute prin amplasarea unui negativ pe sticlă pe un fundal negru), diapozitive lanternă din colodiu (diapozitive sau transparente puse într-un proiector de diapozitive sau lanternă magică), tintipuri sau ferotipuri (fotografie pozitivă făcută pe o foaie tratată cu cositor emailat sau fier). sus

 

6. Diapozitivele

Diapozitivele pot fi trecute printr-o soluţie fotografică specială de curăţat şi apoi uscate la aer, de preferinţă atârnate vertical. Ideal ar fi să fie scoase din rame pentru uscare şi apoi reînrămate. Dacă ele sunt între plăci de sticlă, trebuie neapărat scoase dintre acestea pentru că altfel nu se usucă.

Pentru reabilitarea fotografiilor trebuie consultat un conservator specializat. sus

 

Dezastre provocate de agenţi biologici

Mucegaiul

Atacul mucegaiului poate afecta grav colecţiile de bunuri culturale, mai ales cele din materiale organice.

 

1. Ce este mucegaiul ?

Sub numele generic de mucegai se ascund o varietate de ciuperci, microorganisme care au nevoie de un alt organism pentru a supravieţui. Există peste 100.000 de specii cunoscute de ciuperci. Ciupercile se înmulţesc prin mare număr de spori care sunt purtaţi de aer, se răspândesc rapid şi germinează acolo unde găsesc condiţii favorabile. Când germinează, mucegaiul formează o plasă ca o pânză de păianjen, care la rândul ei conţine săculeţi cu spori, care se sparg şi eliberează sporii, astfel că ciclul se reia. Mucegaiul secretă enzime care îi permit să digere materialele organice, cum ar fi hârtia, alterându-le şi slăbindu-le. În plus, multe mucegaiuri conţin şi substanţe de colorare care pătează hârtia, ţesătura sau pielea. Mucegaiul este periculos pentru om şi poate provoca boli grave, în primul rând respiratorii. Prin urmare, mucegaiul nu trebuie ignorat şi nu trebuie să sperăm că va dispărea de la sine. sus

 

2. De ce se formează mucegai?

Pentru a deveni activ şi a germina, mucegaiul are nevoie de condiţii favorabile. Cel mai important factor este umezeala, cea din aer dar şi din obiectele pe care se formează mucegai. Umezeala din aer se măsoară ca umezeală relativă. Cu cât acesta este mai ridicată, cu atât pericolul de dezvoltare a mucegaiului este mai mare. Alţi factori favorizanţi sunt temperatura ridicată, aerul stătut şi întunericul. O inundaţie creează un pericol imens de atac cu mucegai. Mucegaiul există peste tot în stare latentă şi nu putem crea o ambianţă lipsită de mucegai, dar ceea ce putem face este să controlăm umiditatea aerului, să limităm factorii favorizanţi şi să prevenim introducerea în colecţii a unor obiecte mucegăite, care să infesteze şi restul. Sus

 

3. Principii de bază pentru intervenţia împotriva mucegaiului:

 

4. Ce trebuie să faceţi împotriva mucegaiului:

 

5. Alte măsuri preventive:

 

Rozătoarele şi insectele

Rozătoarele şi insectele, ca şi mucegaiul, pot cauza daune mari. Hârtia, textilele, dar şi alte materiale organice, cum sunt pielăria sau lemnul, pot fi foarte apetisante pentru vizitatori nepoftiţi. Cum să-i ţinem la distanţă?

 

Furt şi vandalism

Oamenii iresponsabilii sunt un pericol pentru bunurile culturale. Mijloacele de protecţie merg de la încuiatul cu un lacăt solid şi asigurarea ferestrelor şi a uşilor cu grilaje de protecţie, până la sisteme de alarmă. Luaţi măsuri de control al accesului, pază, protecţie şi semnalare imediată a oricăror pagube.

 

Focul

Dintre elementele distructive care pot provoca dezastre, cel mai periculos este focul. Dacă după o inundaţie sau după un act de vandalism se poate spera într-o recuperare a bunurilor, incendiul poate distruge complet, în numai câteva minute, bunurile dintr-o întreagă încăpere. De aceea, trebuie să înţelegem foarte bine cum se comportă focul şi să luăm toate măsurile posibile pentru prevenirea lui. sus

Cum apare şi se dezvoltă focul

Focul este o reacţie chimică între un material combustibil pe bază de carbon cu oxigen (de obicei din aer), care este încălzit până la un punct în care se produc vapori inflamabili. Aceşti vapori pot veni în contact cu ceva suficient de fierbinte pentru a cauza aprinderea, şi de aici rezultă focul. Spus şi mai simplu, focul rezultă din ceva care poate arde şi care se atinge de ceva fierbinte. în orice clădire sunt nenumărate lucruri care pot potenţial să ardă: mobilier, cărţi, covoare, diverse obiecte, adică orice e făcut din lemn, hârtie, fibre textile, alte materiale organice, plastic sau care conţine combustibil lichid. Laboratoarele chimice şi instalaţiile electrice, de încălzit sau de aer condiţionat, activităţile de sudură sau care implică utilizarea unor substanţe inflamabile pot fi surse frecvente de aprindere. Când sursa de aprindere vine în contact cu un material combustibil, se produce focul.

De cele mai multe ori focul incipient evoluează ca un proces lent, care durează de la câteva minute până la câteva ore, timp în care acesta produce o căldură din ce în ce mai mare, lumină şi fum moderat (acesta mai depinde şi de tipul materialului combustibil). Durata acestui început de incendiu depinde de o varietate de factori, de la tipul de combustibil, amplasarea lui fizică, cantitatea de oxigen disponibilă. Căldura creşte treptat şi se degajă fum moderat. Primul indiciu al unui incendiu este mirosul de fum. Detectarea focului în această fază, făcută fie de om, fie de un dispozitiv de avertizare, şi apoi intervenţia rapidă şi avizată pot preveni pierderi ulterioare. Intervenţia cu un stingător de incendiu poate fi o primă barieră eficientă în cale focului. Dar această barieră poate fi adesea uşor depăşită dacă nu este urmată de o intervenţie mai amplă.

Altfel, după această fază incipientă, focul dezvoltă o temperatură suficientă pentru a izbucni cu flăcări, care se întind rapid. Temperatura poate depăşi 1.000 de grade Celsius în primele minute ! După numai 3 – 5 minute, tavanul încăperii se încinge şi acţionează ca un fierbător, care determină cuprinderea întregii încăperi în foc, distrugând totul şi generând un fum intens, observabil de la distanţă. Focul poate cuprinde încăperile învecinate, mai ales dacă sunt uşi deschise sau material combustibil astfel că poate fi distrusă toată clădirea şi conţinutul ei. sus

Consecinţele incendiului sunt:

Redăm mai jos extrase din legislaţia română referitoare la prevenirea şi stingerea incendiilor(Dispoziţie generală din 14 iunie 2001 privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor - D.G.P.S.I.-003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 583 din 18 septembrie 2001)

Art. 1. - Prezentele dispoziţii generale stabilesc principii, criterii, cerinţe şi condiţii tehnice obligatorii, care se aplică, indiferent de titularul dreptului de proprietate, la echiparea, dotarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire a incendiilor, în scopul reducerii riscului de incendiu, al preîntâmpinării izbucnirii, limitării şi diminuării efectelor negative ale incendiilor, al protecţiei utilizatorilor şi forţelor de intervenţie, precum şi pentru stingerea incendiilor în condiţii de operativitate şi eficienţă.
(2) Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică numai în condiţiile neafectării caracterului monumentului.

Art. 3. - Potrivit rolului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, platformelor amenajate şi utilizatorilor la acţiunea focului, se clasifică în următoarele categorii principale:

a) sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare şi alertare în caz de incendiu, destinate detectării şi semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul luării măsurilor imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, acţionarea unor echipamente de stingere sau de protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea forţelor de intervenţie;

b) sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor, care asigură prezenţa substanţei de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi şi spaţii adiacente locului de izbucnire;

c) stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul presiunii create în interiorul acestora sau datorită efectelor produse în zona supravegheată de fenomenele fizico-chimice asociate incendiului;

d) utilaje, unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie utilizate pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor, întreruperea arderii în diferite focare şi, după caz, stingerea acestora. sus

Număr de stingătoare/ suprafaţă desfăşurată:

a) pentru sedii ale administraţiei publice centrale şi locale, sedii de sindicate, culte, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, agenţii, fonduri etc.: 1 buc./350 mp. (min. 2 bucăţi/ nivel)

b) pentru lăcaşuri de cult, mănăstiri şi schituri, inclusiv spaţiile de cazare, capele: 1 buc./300 mp. (min. 2 bucăţi/ nivel)

c) pentru clădiri de cultură, expoziţii, muzee, biblioteci, cluburi şi săli de reuniune, cazinouri, centre şi complexe culturale, case de cultură şi săli polivalent, cinematografe, teatre dramatice, de comedie, de revistă, operă, operetă, de păpuşi, circuri, discoteci : 1 buc./250 mp. (min. 2 buc./nivel) sus

Stingătoarele vor avea încărcătura minimă de 6 kg sau performanţe de stingere echivalente cu aceasta.

Art. 4. - Mijloacele tehnice de prevenire a incendiilor utilizate pentru întreruperea procesului de ardere sau pentru protejarea materialelor combustibile din aproprierea focarului sunt:

a) apa, care poate fi aplicată direct asupra focarului sau sub formă de jet compact ori pulverizat (ceaţă sau ploaie), folosindu-se diferite mijloace uzuale (găleţi, vase etc.), accesorii ale hidranţilor şi instalaţii speciale (stropitoare, dozatoare, pulverizatoare). Efectul de stingere se realizează, în principal, prin răcirea materialului care arde şi prin izolarea suprafeţei incendiate de oxigenul atmosferic;

b) spumanţii folosiţi pentru obţinerea spumelor aeromecanice, care sunt refulate asupra suprafeţelor incendiate prin intermediul instalaţiilor de stingere fixe, semifixe şi mobile sau aferente autospecialelor de intervenţie. Efectul de stingere este determinat de stratul de spumă care provoacă răcirea parţială a suprafeţei incendiate şi limitează vaporizarea în zona de flăcări şi accesul oxigenului atmosferic;

c) pulberile stingătoare, aplicate asupra focarului prin utilizarea unor instalaţii, utilaje şi aparate adecvate, determină stingerea incendiului, în principal, prin agenţii de stingere generaţi la descompunerea pulberii sub acţiunea temperaturii şi crearea unor bariere care limitează accesul oxigenului atmosferic în zona de ardere;

d) aburul, deversat în zona protejată prin intermediul unor instalaţii adecvate, diluează concentraţia de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere sau atmosfera potenţial explozivă formată în urma unor scăpări de gaze;

e) gazele inerte, refulate asupra focarului prin instalaţii speciale, stingătoare şi alte aparate, realizează efectul de stingere, în principal, prin reducerea concentraţiei de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere;

f) agenţii stingători sau neutralizatori speciali, refulaţi în zona protejată prin intermediul unor instalaţii şi utilaje speciale sau stingătoare, inhibă sau stopează arderea prin neutralizarea radicalilor liberi necesari continuării reacţiei de oxidare. sus
 

Prevenirea şi limitarea efectelor cutremurelor

Cutremurele sunt fenomene extreme şi foarte greu de prevenit. Consecinţele lor negative depind de intensitatea cutremurului, de starea clădirii şi de modul de păstrare a bunurilor în interior. Câteva măsuri preventive pot fi foarte utile:

 

Protejarea bunurilor culturale în timpul renovării clădirii

1. Renovarea clădirilor vechi

1. Dacă locuiţi într-o clădire veche, căutaţi să vă informaţi asupra istoriei clădirii înainte de a vă apuca de o renovare:

2. Reparaţi, mai degrabă decât să înlocuiţi materiale istorice cum ar fi lemnul, piatra, accesoriile metalice, şindrila, cărămida, care constituie trăsături distinctive ale clădirii. Când nu se poate, înlocuiţi-le cu materiale similare.

3. Întreţineţi casa permanent, pe cât posibil, astfel încât să nu se ajungă la stricăciuni mari, care necesită costuri mai mari de reparare.

4. Protejaţi casa de umezeală prin întreţinerea în bună stare a burlanelor şi rigolelor de scurgere a apei, o ventilaţie corespunzătoare a beciurilor, încăperilor şi podurilor şi un acoperiş etanş. sus

 

2. Protejarea bunurilor culturale mobile în timpul unei renovări

În timpul renovării unei clădiri, trebuie să avem grijă astfel încât bunurile culturale să nu sufere din cauza şantierului şi a riscurilor de accidente: incendii, explozii, spargeri de conducte, praf, fum, variaţii de temperatură. înlocuirea instalaţiilor, demontarea acoperişului, intervenţii la circuitele electrice, scoaterea provizorie de funcţiune a instalaţiilor de avertizare în caz de incendiu sunt tot atâtea ocazii de riscuri pentru bunurile culturale.

Cel mai bine este ca bunurile să fie mutate într-o locaţie adecvată pe toată perioada renovării, dar aceasta nu este întotdeauna posibil. De aceea, trebuie să ne asigurăm că cei care lucrează înţeleg importanţa menajării obiectelor din interior şi respectă regulile de protecţie în cursul lucrărilor, că există mijloace de intervenţie în caz de evenimente neprevăzute şi că se asigură izolarea, protecţia şi securitatea bunurilor noastre.

În primul rând trebuie să introducem în contractul de renovare clauze explicite privind protecţia bunurilor în timpul lucrărilor, plata unor eventuale daune şi apoi să monitorizăm permanent activitatea. Orice constructor va fi în primul rând preocupat de a termina cât mai repede, de aceea nu trebuie să ne aşteptăm ca preocuparea lui să fie grija pentru bunurile noastre.

Obiectele trebuie să fie cât mai izolate de circuitele de lucru, ancorate, protejate cu folii de polietilenă sau draperii cât mai etanşe, iar condiţiile de microclimat urmărite permanent.

Între încăperile unde se lucrează şi cele în care se află bunurile este recomandabil să existe spaţii tampon şi o izolare cât mai bună.

Trebuie să prevedem la sfârşitul renovării o curăţare şi verificare a tuturor pieselor.

De asemenea, personalul trebuie să fie instruit asupra măsurilor de intervenţie în cazuri speciale.

Cu ocazia unei renovări, condiţiile de securitate trebuie să fie în atenţia noastră. Diverse persoane vor avea acces în spaţii în care publicul nu intră în mod obişnuit. Piesele valoroase trebuie să fie protejate în seifuri sau încăperi încuiate şi sigilate. Ele trebuiesc verificate zilnic, pentru a depista imediat furturi sau vandalisme. Dacă se fac intervenţii în încăperi cu piese care nu pot fi mutate, cineva din personal este bine să fie prezent pe tot parcursul lucrărilor. Nu trebuie să permitem circulaţia unor persoane străine prin încăperile în care se păstrează piese de valoare. sus

 

[1] Recomandări preluate după Beth Lindblom Patkus, Preservation Consultant Walpole, MA and Karen Motylewski, formerly Director of Field Service , EMERGENCY MANAGEMENT. Technical Leaflet 3. DISASTER PLANNING, Northeast Document Conservation Center, 100 Brickstone Square, Andover, MA 01810-1494, http://www.nedcc.org/

[2] Joan Loftus, Disasters: Plans, Clean-up, and Recovery at Stanford University Libraries, Proceedings of the 8th Annual Federal Depository Library , April 12 – 15, 1999.

[3] Beth Lindblom Patkus, EMERGENCY SALVAGE OF MOLDY BOOKS AND PAPER, Preservation Consultant, Walpole, MA, Northeast Document Conservation Center , 1999-2002.

[4] Nick Artim, Director Fire Safety Network Middlebury, Vermont, An Introduction To Fire Detection, Alarm, and Automatic Fire Sprinklers,