• Protectia datelor cu caracter personal ... 1
• Protectia datelor cu caracter personal ... 2

• Anunt atribuire achizitie transport aerian
• Achizitie produse papetarie, birotica ...
• Anunt publicitar achizitie transport aerian
• Achizitie servicii - expert contabil

Patrimoniul cultural, o resursă fragilă şi limitată, este ameninţat cu deteriorarea sau pierderea iremediabilă datorită nu doar scurgerii timpului şi schimbării societăţii, dar şi marilor schimbări economice şi sociale din ultimii ani, între care: schimbări în regimul de proprietate al terenurilor şi al clădirilor, deschiderea graniţelor şi creşterea traficului ilicit de bunuri culturale, instabilitatea legislativă şi diminuarea capacităţii de aplicare a legilor - abolirea unei legi şi înlocuirea ei prin legi incomplete, o nouă legislaţie de ocrotire a patrimoniului apărând abia după zece ani.

Lipsa de educaţie şi de informare a publicului, sărăcia sau bogăţia acumulată rapid şi tentaţia unor câştiguri immediate - fie prin reutilizarea ca material de construcţie a unor monumente în ruină, vinderea pe nimic a unor bunuri de familie sau prin distrugerea unor clădiri istorice pentru ridicarea unor urâte şi prost integrate în ambient construcţii noi - contribuie la pierderea sau distrugerea valorilor artistice, sentimentale şi memoriale create de generaţiile trecute. La aceastea se adaugă slaba dotare a instituţiilor abilitate să protejeze patrimoniul, neimplicirea autorităţilor locale şi slaba comuniare între persoanele şi organizaţiile care ar trebui să colaboreze pentru păstrarea patrimoniului cultural.

Sărăcia accentuată, mutaţiile economice, demografice şi sociale din România în perioada de după 1990 au accentuat lipsa de interes pentru vestigiile trecutului, sacrificarea acestora pentru interese meschine şi câştiguri imediate. Opinia publică este slabă şi neobişnuită să reacţioneze sau să se solidarizeze pentru o cauză de acest fel. Organizaţiile neguvernamentale din domeniu au un număr redus de membri şi o capacitate limitată de influenţare. Majoritatea derulează simpozioane cu fonduri externe, acţiuni sporadice, mai ales de reacţie la unele iniţiative periculoase pentru integritatea patrimoniului cultural (un exemplu recent, Dracula Park) sau pentru afectarea unor obiective culturale. Presa mai semnalează, tot ca reacţie post-factum, distrugeri de patrimoniu, neglijenţe şi ilegalităţi în domeniu, o proastă gestionare a fondurilor existente, atâtea câte sunt, şi neaplicarea sau interpretarea abuzivă a legislaţiei.

Pentru ca legislaţia să fie aplicată, ea trebuie să fie în primul rând mai bine înţeleasă. Mulţi dintre cei care ar trebui să contribuie la depistarea, ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului nu au o pregătire de specialitate în domeniu. Fără implicarea autorităţilor locale, a comunităţilor şi a cetăţenilor, adică a celor care au contact zilnic cu patrimoniul, nici o prevedere a legii, oricât de judicioasă nu are şanse de aplicare. Patrimoniul cultural aparţine oamenilor care l-au moştenit şi ei trebuie să fie ajutaţi să-l înţeleagă şi să-l preţuiască.