Localitatea este aşezată pe cursul superior al Timişului, la 5 km de Poarta Orientală. Este atestată documentar în 1447  şi menţionată apoi în 1745, 1751, în 1757 cu 160 de case, în 1774 avea 286 de case, în 1910 avea 3539 locuitori şi 730 de case, în 1935, 3767 locuitori şi 830 de case. A făcut parte din Regimentul de graniţă, aici fiind sediul companiei a 9-a. Biserica actuală cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, a fost zidită între anii 1782-1784, în stil baroc, (dimensiunile: 27 x 13 m), din piatră şi cărămidă, iconostasul de zid, pictat în ulei. Edificiul este acoperit cu tablă de aluminiu, turnul din cărămidă este acoperit cu tablă de cupru . În 1930, turnul bisericii a fost înălţat cu 2,50 m. Reparaţii ale bisericii au fost efectuate în anii: 2000, 2001, 2009.

Pictura  a fost realizată de Dimitrie Popovici, în 1841  şi mai târziu de Bartolomeu Delliomini  ce a pictat bolta, iconostasul şi altarul. În 2000- 2004, pictura a fost restaurată.

A existat o biserică de lemn amintită în 1757, ce a funcţionat până în 1782.

Se păstrează  o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos, donată în 1799 de episcopul Iosif Ioanovici Şakabent (1786-1805) cu prilejul sfinţirii bisericii.