Localitatea este situată pe partea dreaptă a râului Nera. Vatra satului este dispusă de o parte şi de alta a pârâului Lăpuşnic, care desparte localitatea în două părţi aproximativ egale. Satul era cunoscut sub denumirea de Lăpuşnicu de sub Codru, zona se numeşte azi „Valea satului”. Localitatea  este atestată documentar în 1540, amintită în 1751, în 1757 cu 30 de case, în 1774 avea 118 case , în 1910, 570 de case şi 2247 locuitori, în 1935, 540 de case şi 2159 locuitori. A făcut parte din Regimentul de graniţă, iniţial din compania de la Bozovici, apoi a făcut parte din compania 1 cu sediul la Dalboşeţ. În 1992 erau 1410 locuitori, din care 1147 credincioşi ortodocşi, 4 romano-catolici, 254 baptişti, în 2002, 1282 locuitori, din care 1015 credincioşi ortodocşi, 5 romano-catolici şi 260 baptişti.

În sat a existat o biserică cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, amintită în 1753, era din lemn de gorun, căptuşită în interior cu scânduri de brad, vopsită cu var, din loc în loc erau desenate cu vopsea cruci de culoare galbenă, pe jos era pământ bătut, acoperişul era din şindrilă. Biserica avea dimensiunile de 9 x 5,5 m. Iconostasul era din scânduri de brad vopsit în culoare albastră peste care erau zugrăvite stele de culoare galbenă. Pe iconostas erau puse patru icoane de mici dimensiuni. Deasupra uşilor împărăteşti, pe o scândură de gorun, lungă  de 3 m şi lată de 26 cm, pictorul Nedelcu a zugrăvit pe cei 12 Apostoli iar la mijloc, Mântuitorul Iisus Hristos.

Biserica actuală cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (declarată monument istoric prin Decret 3140 din 1972), a fost construită în 1770- 1773, ctitor Vuc Goşa zis Şoimul. Biserica este în stil baroc, din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă de cupru, iconostasul de zid, pardoseala din marmură, turnul din cărămidă acoperit cu tablă de cupru. Edificiul cu  dimensiunile de 19,70 x 8,70 m, (nr. top. 12625), a fost restaurat în 2008- 2009 şi sfinţit de P.S. Lucian, Episcopul Caransebeşului  în  31 mai 2009.

Biserica a fost pictată în 1830 de D. Turcu, de la care s-au păstrat până azi 16 icoane pictate pe zidurile laterale deasupra stranelor („Sf. Nicolae”, „Fecioara Maria”, „Sf. Parascheva”, „Sf. Arhanghel Mihail”, etc.). Uşile împărăteşti sunt bine conservate, de asemenea şi pictura. Biserica a fost pictată apoi în 1878 de Nicolae Haşcă, bolta va fi pictată în 1934 de Ioan Băleanu. În altar se disting Sfinţii Trei Ierarhi pictaţi de N. Haşcă. Pictura a fost restaurată şi completată în 1972 de pictorii Gheorghe Ciobanu şi Gheorghe Trăşculescu din Bucureşti.

În biserică sunt    icoane prăznicar, ulei pe tablă pictate de N. Haşcă şi 7 icoane pictate pe lemn, pictor necunoscut,  precum şi un potir de argint.

Lista preoţilor: Ioan (1751), Ştefan al Pârvului (1753-1757), Anghel Budu (1764-1770), Avacum Păunescu (1775), Toma din Topleţ (1788), George Damianovici (1788-1833), Lepa Damianovici (1814), Alimpe Damianovici (1815), George Damianovici (1832), Alimpe Damianovici (1833-1835), Chiriac Pirtea (1835-1853), Vichentie Pirtea (1853-1854), George Nedici (1854-1892), Dimitrie Bogoevici (1892-1896), Dionisie Goanţă (1896-1933), Silviu Novacovici, Nicolae Bihoi (1934- 1941), Tiberiu Şuta (1942-1948), Octavian Găvan (1950-1951), Gheorghe Ţunea (1951-1972), Ioan Brânzei (1972-1974), Iosif Ciocloda (1975-1990), Pavel Miloi (1990-2006), Cristian Ionuţ Constantin (2006 şi prezent).