Biserica de lemn din Ersig se află în localitatea omonimă din judeţul Caraş-Severin, poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi este datată din anul 1767, după înscrisul de pe icoanele iconostasului.

Vechimea acestei biserici a fost aproximată pe baze stilistice şi formale ca aparţinând celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea. Curăţarea icoanelor de pe iconostas, în urmă cu câţiva ani, a scos la iveală datarea din 4 ianuarie 1767 de pe friza apostolilor şi, sub un strat mai nou de pictură, o însemnare pe uşile împărăteşti: „Aceste dveri ... leau plătit Gheorghe ... 1767”. Aceste însemnări fixează în timp cu mai multă precizie momentul de încheiere a lucrărilor de ctitorire şi înzestrare a acestui lăcaş de cult.

Un al doilea rând de însemnări păstrate în biserică indică o renovare majoră în anul 1838. Pe icoana Sfântului Ioan Botezătorul stă înscris: „Ianăş Mămut chinez au dat de p[o]m[ană] 1838”. Pe icoană se poate observa cum vechea pictură transpare pe alocuri indicând o repictare la acest an. O însemnare pe friza apostolilor afirmă că „Aceştea s[fin]ţii apostolii au plătit Costa Danciu 1838”. Şi aici este vorba, desigur, de o repictare. O a treia însemnare contemporană cu cele două anterioare se poate citi pe icoana Maicii Domnului care afirmă următoarele: „Aceştea sfinte icone lea înpreună cu dverile şi cu răstignirea de sus au plătit Petru Neagu şumari erarial 1838”. Este posibil ca pictura murală să fi fost executată în 1838 odată cu repictarea iconostasului.

O nouă etapă de înnoiri este sugerată de o însemnare pe grinda de peste intrarea în naos: „Spre veşnica pomenire a răposţilor Magdalena Milescu 1896”. Turnul improvizat în faţa pridvorului a fost probabil ridicat atunci sau după aceea.

Starea bună de conservare de azi o datorăm reparaţiilor de întreţinere din 1979 şi celei încheiate în 2007. În 1979 s-a modificat forma coifului turnului şi a fost reconstruită clopotniţa, separat de biserică.