Localitatea este componentă a municipiului Reşiţa, atestată documentar în 1597, amintită în 1757 cu 169 de case, în 1910 avea 2200 locuitori şi 364 de case, în 1935, 1524 locuitori, în 1992, 1599 locuitori, în 2002, 1635 locuitori, din care credincioşi ortodocşi 1516, romano-catolici 49, baptişti 22, penticostali 27.

Satul a avut o biserică de lemn, ridicată în 1745, vândută  în 1805  satului Butin (jud. Timiş). Biserica actuală în stil baroc, a fost reconstruită în 1799-1803  (declarată monument istoric). Biserica este construită din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, altarul şi turnul din cărămidă sunt acoperite cu tablă galvanizată, iconostasul este din lemn de tei aurit, bolta din cărămidă, bolta altarului are o arcatură deosebită, pardoseala din mozaic. Biserica are dimensiunile: 26 x 8,30 x 8 m.(C.F. 55, Nr. top. 56).

Biserica a fost pictată de Mihail Velceleanu în 1830  şi 1841, alte icoane au fost executate de Dimitrie Mihailovici în 1805-1808 şi de Nicolae Popovici în 1942- 1943. Biserica a fost pictată din nou în 1973 de Mioara Struţan din Bucureşti şi în 1996- 2003 de Maria Tudur  din Reşiţa (pictura în tempera). Icoanele de pe iconostas sunt pictate în ulei pe pânză şi aplicate pe lemn. Icoana de pe Tronul Maicii Domnului („Maica Domnului cu pruncul”)  şi icoana de pe Tronul arhieresc („Sf. Vasile cel Mare”) sunt pictate în ulei pe lemn. Tetrapodul din partea dreaptă din faţa iconostasului are pictate pe trei laturi următoarele icoane: „Pogorârea Sfântului Duh”, „Sfânta Treime” şi  un sfânt cu sabie în mâna dreaptă ?, fiecare având în partea de jos un  text  în chirilică cu numele donatorului.  În pronaos se remarcă două fresce, în partea dreaptă  „Adam şi Eva”, în partea stângă „Vameşul şi fariseul”. În absida altarului:”Cina cea de taină”. În 1829 s-a realizat Tronul arhieresc. În 1910 Tata Oancea realizează Mormântul Domnului şi Tronul Maicii Domnului. În 1932, iconostasul de zid a fost demolat şi înlocuit de unul de lemn sculptat în stil baroc de Petru Oancea şi  aurit de Eugen Şpang.

Nedelcu Popovici a pictat în 1749 iconostasul bisericii de lemn, păstrându-se icoanele împărăteşti, semnate şi datate pe icoanele principale ”Iisus Mare Arhiereu”: „Nedelko zugraf Popovici. Această icoană a plătit Marin...Toader 1749”, „Fecioara pe tron”: „Nedelko zugraf Popovici. Această icoană au plătit...Turbure. 1749”.

Lista preoţilor: Radu şi  Mihail (1757), Mihai Ioanovici (1783), Ioan Popovici (1786 - 1811), Iosif (Ioşa) Popovici (1811), Toma Popovici (1786 - 1800), Mihai Popovici (1794 - 1805), Constantin Mihailovici (1800 - 1818), Arsenie Leorinţ (1805- 1834), Moise Tulbure(1817- 1859), Iosif Capeţan (1819 - 1847), Moise Mihailovici (1821 - 1834), Ioan Popovici (1834 - 1847), Constantin Tulburescu (1839 - 1850), Zaharie Capeţan (1847 - 1870),  Antonie Ştefoni (1850 - 1867), Alexa Capeţan (1856 - 1886), Traian Tulbure (1863 - 1864), Moise Tulbure (1863 - 1864), Dimitrie Perian (1865 - 1873), Moise Capeţan (1865 - 1875), Iosif Ieremia (1868 - 1923), Petru Ieremia (1893 - 1940), Iosif II Ieremia (1919 - 1923), Petru Albeanu (1927 - 1971), Gheorghe Păleanu (1941 - 1981), Lazăr Voin (1981 - 1990), Gheorghe Goşa (1990 - 2001), Sorin Valentin Popovici (2001 şi prezent), Sorin Ion Sfeia (2005 şi prezent).